În afara vizitei
din acea dimineaţă, domnişoara Penny numai făcu alta la Randels. Nu pentru că nu
şi-ar fi dorit să le vadă pe fetele pe care le iubea ca pe copii ei, ci pentru
a nu fii o povară pe capul acestora.
Petrecu întreaga seara răscolindu-şi gândurile în găsirea unei soluţii
de a reunii familia Bennet aşa cum fusese ea odată: Cei doi soţi Bennet a căror
armonioasă căsnicie era un exemplu pentru toate cuplurile tinere, înconjuraţi
de dragostea şi afecţiunea celor 3 fetiţe (pe atunci doar nişte fetiţe )
formând o familie model pe care şi-ar fi dorit-o oricine , se destrămase în
timp datorită unui noroc ce căzuse aproape peste noapte asupra acestei familii
cu un trai destul de modest.
Bunica domnului Bennet murise şi
lăsase întreaga avere unicului ei nepot pe care-l iubise ca pe ochii din cap, o
avere însemnată formată dintr-o sumă frumoasă de bani şi un teren cu un sol
foarte fertil care i-a adus domnului Bennet o recoltă extraordinară, o
adevărată sursă de invidie pentru vecinii lui mai puţin norocoşi. Astfel, văzându-se prins în bani, dragostea
lui pentru ei începu să crească şi îl ambiţionară mai tare aşa încât începu să
caute tot felul de metode pentru a-i înmulţii. Începu prin a vinde recolta
bogată boierilor satului, care se aratară satisfăcuţi de marfa primită şi o
plătiră cu bani frumoşi.
În scurt timp, faima minunatei
recolte a familiei Bennet se răspândii în întreaga ţara, aşa că fericitul
posesor al magicului pământ se trezii cu zeci de scrisori zilnice dacă poate
face livrări în oraşe şi sate mari în schimbul
unei sume duble faţă de cât câştiga. Domnul Bennet nici numai stătu pe
gânduri, îşi luă o trăsură încărcată cu ce avea mai bun din recolta de anul
acesta şi plecă prin marile oraşe pentru a vinde ce avea mai bun. Fetele, pe atunci
cu vârste de 17, 14 şi 10 ani rămaseră în grija mamei care datorită timpului
liber de care dispunea îşi reluă o veche pasiune din tinereţe : pictura şi
lucrul manual. Până se întorse soţul ei, adică aproximativ doi ani mai târziu,
ea realizaze nişte tablouri şi portrete superbe cât şi tot felul de obiecte
decorative ce arătau extrem de sofisticat deşi erau realizate din materiale
simple. Domnul Bennet fu atât de încântat de talentul şi îndemânarea frumoasei
lui soţii încât hotorî s-o ia şi pe
aceasta cu el pentru a-şi vinde operele de artă, amândoi fiind prea orbiţi de
puterea banului pentru a realiza că vârsta de 19 spre 20 , 16 şi 12 ani nu e
chiar cea mai potrivită pentru a lăsa nişte fete singure într-o casă. Totuşi,
doamna Olivia Bennet avea încredere deplină în fata ei cea mare, pe care o
învăţate treburile gospodăriei şi o crescuse în aşa fel încât să fie foarte
responsabilă şi grijulie cu surorile ei mai mici.
Aşa că, de la 19 ani, domnişoara
Lili Bennet devenise stăpâna oficială a casei în momentul în care părinţii
plecau într-o nouă călătorie de afaceri.
Aceşti 6 ani, crescuse averea
familiei într-un mod în care te-ai fi gândit de ce domnul Bennet nu stă pur şi
simplu acasă bucurându-se de cele mai sofisticate lucruri şi cele mai
neobişnuite şi scumpe mâncăruri şi băuturi în unul din fotoliile comode din
enorma sufragerie înconjurat de dragostea doamnei Bennet şi a celor 3 fetiţe .
Ei bine, ca orice om la vârsta lui, prinsese bine gustul banilor şi chiar vroia
să ştie că nu va avea niciodată lipsă şi-şi va putea mărita fetele în case
bune, cu nişte băieţi din înalta societate care să le aducă pe lângă o căsnicie
frumoasă, o sumă şi mai frumoasă de bani.
Acestea fiind zise, aţi cam
aflat povestea familiei Bennet, familia care se îmbogăţise peste noapte.
